Utilizarea limbii române în comunicarea orală

2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată

Competenţe specifice	Conţinuturi asociate
2.1 înlănţuirea clară şi corectă a ideilor într-un monolog  (narativ, descriptiv, informativ)	- ordonarea ideilor în comunicare (actualizare): realizarea orală a unui plan simplu şi dezvoltarea acestuia prin adăugarea ideilor secundare; - rezumarea orală a unui text dat (actualizare); alcătuirea unor texte orale narative, descriptive şi informative;
2.2 utilizarea relaţiilor de sinonimie, de antonimie, de omonimie în organizarea mesajului oral	- sensurile şi semnificaţia unor cuvinte în diferite contexte; - utilizarea, în contexte diverse, a achiziţiilor lexicale noi; - utilizarea adecvată, în contexte diverse, a unor sinonime, antonime, omonime; - familii lexicale; câmpuri lexico-semantice;
2.3 utilizarea categoriilor gramaticale învăţate, în diverse tipuri de propoziţii	- alcătuirea corectă a propoziţiilor simple şi dezvoltate; fraze construite prin coordonare şi subordonare; - propoziţia regentă; elementul regent; - folosirea corectă, într-un context dat, a categoriilor gramaticale specifice părţilor de vorbire învăţate (actualizare şi conţinuturi noi): verbul, substantivul, pronumele, numeralul, adjectivul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia; relaţii şi funcţii sintactice; - părţi de propoziţie: predicatul (verbal şi nominal), subiectul (exprimat şi neexprimat), acordul predicatului cu subiectul, atributul (atributul adjectival, substantival, pronominal, verbal), complementul (complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod; complementele necircumstanţiale, complementul direct şi complementul indirect);
2.4 adaptarea vorbirii la situaţia concretă de dialog sau de monolog	- textul dialogat: dialoguri pe diverse teme de interes pentru elevi, modalităţi de adaptare la interlocutor; - monologul oral (texte narative, descriptive, informative); - organizarea replicilor într-un dialog complex; adaptarea la interlocutor; - *modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale; - pronunţarea fluentă a unor secvenţe semnificative ale mesajului oral, reglarea tonului, a intonaţiei, în funcţie de starea de spirit (bucurie, surpriză, supărare); - comunicare orală cu scop declarat de informare, de luare de atitudine, de opinie; - *acte de vorbire (de exemplu: formularea unor propuneri, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, prezentarea unor impresii, exprimarea acordului sau a dezacordului în faţa unui auditoriu cunoscute, descrierea unui obiect, a unei persoane sau a unui loc etc.); - exersarea dialogului/monologului de către elevii aparţinând minorităţilor etnice, în situaţii concrete, care le-ar putea crea dificultăţi de comunicare
2.5 participarea la diferite situaţii de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării	- organizarea replicilor într-un dialog complex; iniţierea, menţinerea şi încheierea unui dialog cu diferite categorii de interlocutori cunoscuţi; - *acte de vorbire (de exemplu: susţinerea unei conversaţii impuse sau propuse; susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup, utilizând corect limba literară, posibilităţile expresive ale limbii vorbite; - *adecvarea elementelor nonverbale la mesajul transmis.